Si a uitat.

Merge pasind usor pe cimentul tare, cu privirea la sireturile adidasilor. Afara e frig, dar nu il simte, si nu aude nimic, din cauza melodiei care resuna tare din castile mp3-ului. Astfel nu aude cand El o striga. Si merge inainte, totusi cu o mica speranta in suflet ca El va veni dupa ea... "A uitat." isi spunea ea in gand. Si atunci, o mana rece i se aseaza pe umarul gol. Se intoarce speriata, iar privirea ii patrunde direct in ochii Lui. Se cutremura. -Hei...! Ce faci aici singura? De ce nu m-ai asteptat? -Nu stiu... Am plecat pur si simplu. Am crezut ca ai uitat... -Cum sa uit?? Nu iti amintesti ca ti-am spus ca orice faci, orice cuvant pe care il rostesti inaintea mea ramane prins aici? ...El ii lua mana intr-a lui, apoi i-o duse in dreptul inimii sale. -Toate vor ramane prinse aici, intiparite, pentru totdeauna. Ea ii zambi. Apoi se cuibari in bratele lui. -Te iubesc! ii sopti El. "...si totusi, o sa uite..." Si a uitat.